Pur si simplu,eu

Inainte de a spune cine sau ce sunt eu cred ca e mult mai usor sa spun ceea ce nu sunt.
Nu sunt femeia fatala: nu am corp de fotomodel, si in loc de bucle blonde am parul saten , care sta drept,ondulat sau electrizat dupa ce toane are. N-am ochi nici verzi, nici albastri, nici lentile de contact care sa faca minuni. Nu am mers unduitor pe tocuri cui, nu port fuste mini decat in momente speciale si tenul meu nu e prea bronzat nici in miezul verii. Nu imi place sa fiu "agatata", sa mananc inghetata in public cu gesturi provocatoare sau sa desenez cerculete pe marginea paharului de martini in timp ce imi fixez "prada" cu privirea.

Nu sunt genul de femeie "inteleapta" si blazata, care dispretuiste moda si micile placeri ale vietii, care vorbeste numai in spirite si care il invoca pe Cioran ca argument suprem al cugetarii "Viata nu merita traita. Euoricum stiu totul despre ea". Mi-e greu sa imi iau un aer atoatestiutor, cand stiu ca experienta mea nu inseamna nici 10% din tot ce are viata de oferit. Dar pentruasta am o viata inainte,nu? Pentru maturizare, invatare si intelegere.

Nu sunt fata "stralucitoare", "de gasca" care atrage privirile si atentia oriunde s-ar duce.Imi place sa vorbesc cand am ceva de spus, nu de dragul de a-mi auzi propria voce, sa rad din toata inima atunci cand ceva merita sau cand ma simt cu adevarat bine, sa glumesc atunci cand e momentul potrivit si sa-i ascult pe ceilalti pentru ca si mie imi place sa fiu ascultata cand vorbesc si sa-l provoc printr-un zambet sau o atingere.

Toate ma reprezinta intr-o anumita masura, intr-un moment al existentei mele sau intr-o anumita stare de spirit.

Intrebarea vine firesc: dupa ce am eliminat toate astea mai ramane ceva? Da, eu, pur si simplu. A fost o vreme cand incercam sa fiu altcineva, din simplul motiv ca nu stiam cine sunt. Ii imitam mereu pe altii, chiar daca nu in totalitate: stil vestimentar, fel de a vorbi, gesturi, gusuri etc. Si niciodata nu ma multumea nimic pentru ca nu ma reprezentau. Alteori stiam asta, dar ma comportam asa doar pentru a ma incadra mai usor in "peisaj", pentru a deveni vizibila sau a-mi construi o asa-zisa "personalitate publica". Insa vremurile alea s-au dus. Ce a ramas acum sunt eu,o persoana reala, cu care ma impac foarte bine. Si sunt mandra de asta. Pentru ca pana la urma un original un pic mai nereusit este preferabil unui fals perfect.

Traim in secolul ambitiilor, al lacomiei,desfranarii si dorintei de mai mult,mai sus,mai mult,tot mai mult..!Ne trezim dimineata,ne ridicam ca niste robotei mecanici din pat,facem toate cele necesare pentru a ajunge,dupa caz,la scoala,facultate,serviciu sau unde mai e nevoie de noi. Ne asezam in banca sau la birou cu aceeasi dorinta de a termina mai repede,de a pleca de acolo spre un alt loc unde probabil ne vom simti la fel de stingheri si de captivi.Sacrificam weekenduri,sacrificam frumoase dimineti de primavara,clipe magice de Sarbatori,clipe frumoase alaturi de cei dragi.Amanam mereu telefonul sau scrisoarea de felicitare pentru bunica,matusa sau colega de banca din liceu.Ne repetam mereu:"Nu acum,nu e momentul.Dupa ce scriu inca putin,dupa ce duc gunoiul,dupa ce fac cumparaturi etc." Si acel "dupa" nu mai vine niciodata.Ne instrainam de lumea din jur,de cei dragi,dar mai ales de noi insine.Cati parinti mai apuca sa fie alaturi de copiii lor cand fac primii pasi,le cresc primii dintisori,au prima serbare sau prima dezamagire in dragoste?Sau cati oameni maturi mai apuca sa fie alaturi de cei care i-au crescut cand acestia isi dau,tacuti,ultima suflare in singuratate?Si pentru ce ratam toate astea?Pentru mai multi bani,mai multe ambitii,mai multe masini,case sau orice alte inventii ale societatii moderne de care suntem asa de mandri.

In toata aceasta alergatura catre marea promovare,marele salariu,marile vile trecem pe langa momente magice,atat de simple si de neinsemnate aparent incat ne obisnuim sa le privim cu superioritate.Asa cum spunea o reclama cunoscuta:toate astea, NEPRETUITE.

"Ostrovul"
"Stigmata"
"Apocalipto"
"La vie en rose"
"Alexander"

"Cronica Carcotasilor"

"Toate panzele sus"de Radu Tudoran

..."Ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba!?!"..(Mahatma Ghandi)..
..."Noi cand ne nastem plangem ca intram......pe aceasta mare scena de bufoni..!!!"..(William Shakespeare)
..."Fara dragoste suntem orfani de toate....fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurati in vid..!!!"..
..."Soarele aduce un nou inceput,pe care luna il tine in intuneric.Ca in cer,asa si pe pamant,caci nu exista pe lume vraja mai frumoasa decat doi oameni uniti prin dragoste..!!!"...

“Iubirea este cea mai frumoasa muzica din partitura vietii. Fara ea, ai fi un etern afon in corul imens al omenirii” (Roque Schneider)